În practica achizițiilor publice din România, tot mai frecvent se constată situații în care un ofertant formulează în mod repetat contestații în cadrul aceleiași proceduri de atribuire, fără a invoca fapte sau împrejurări noi, cu scopul vădit de a tergiversa finalizarea procedurii. Acest comportament ridică serioase probleme de legalitate și etică, punând în discuție echilibrul delicat dintre dreptul ofertantului de a se apăra și interesul autorității contractante de a finaliza procedura într-un termen rezonabil.
Articolul analizează practica tot mai des întâlnită în domeniul achizițiilor publice din România, în care unii ofertanți formulează contestații repetate și nejustificate în cadrul aceleiași proceduri, afectând echilibrul între dreptul la apărare și interesul public. Sunt analizate fundamentele de drept, principiile generale aplicabile, efectele practice și măsurile necesare pentru prevenirea și sancționarea abuzurilor, inclusiv posibilitatea autorității contractante de a solicita despăgubiri pentru prejudiciile suferite.
Procedurile de achiziție publică reprezintă un domeniu cu un profund impact economic și social. În acest context, dreptul operatorilor economici de a contesta actele autorităților contractante este esențial pentru asigurarea transparenței și legalității. Totuși, în practică, se constată deturnarea acestui drept prin utilizarea sa repetată și abuzivă, fără fundament legal sau factual, cu scopul de a întârzia sau bloca atribuirea contractului. Articolul de față își propune să analizeze acest fenomen, să-l fundamenteze juridic și să propună soluții concrete de remediere.
1. Cadrul legal general
Dreptul de a formula contestații este consacrat de Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de achiziții publice, fiind o componentă esențială a accesului liber la justiție. Art. 8 alin. (1) din lege statuează că orice operator economic care are sau a avut un interes legitim în legătură cu o procedură de atribuire și care a suferit sau riscă să sufere un prejudiciu, are dreptul de a contesta actele autorității contractante.
Cu toate acestea, acest drept nu este absolut, el trebuie exercitat cu bună-credință și în limitele impuse de principiile generale ale dreptului, cum sunt non-abuzul de drept, proporționalitatea și loialitatea în desfășurarea procedurilor administrative.
Exercitarea acestui drept este guvernată de următoarele principii juridice:
– Principiul bunei-credințe (art. 14 și 15 Cod civil);
– Principiul egalității de tratament și al concurenței loiale (art. 2 din Legea 98/2016);
– Principiul proporționalității și eficienței (regăsit și în jurisprudența CJUE);
– Principiul utilizării eficiente a fondurilor publice.
2. Practica abuzivă: contestațiile succesive și nejustificate
Se constată în practică faptul că unii operatori economici formulează contestații repetate asupra acelorași aspecte sau asupra unor chestiuni minore, de natură formală, fără impact real asupra rezultatului procedurii. De cele mai multe ori, aceste contestații:
– sunt depuse imediat ce autoritatea contractantă este pe punctul de a semna contractul;
– sunt formulate cu scopul clar de a bloca semnarea contractului cu ofertantul câștigător;
– se bazează pe interpretări forțate sau pe presupuse neregularități fără fundament legal
– se referă la prezentarea repetată a acelorași critici deja soluționate;
– sunt formulate în etape strategice pentru a forța suspendarea procedurii;
– ofertantul refuză cooperarea în soluționarea clarificărilor.
În lipsa unui mecanism eficient de filtrare a contestațiilor abuzive, autoritățile contractante sunt adesea puse în situația de a suspenda procedura pe termen nedefinit, cu impact negativ asupra interesului public. Utilizarea procedurii contestației doar pentru a întârzia artificial încheierea contractului sau pentru a exercita presiuni comerciale asupra autorității contractante înseamnă exercitarea abuzivă a unui drept.
Conform art. 15 Cod civil, exercitarea unui drept în mod excesiv, nerezonabil sau cu rea-credință constituie abuz de drept. Această regulă este aplicabilă inclusiv în materia contestațiilor din achizițiile publice, întrucât deturnarea scopului legii – de la protecție la blocaj – transformă contestația într-un instrument de presiune procedurală.
Abuzul de contestație încalcă:
– Dreptul autorității contractante la derularea eficientă a procedurii;
– Dreptul ofertanților de bună-credință la un tratament echitabil;
– Interesul public privind accesul neîntârziat la bunuri, lucrări sau servicii;
3. Instrumente legale de combatere a abuzului
Deși Legea nr. 101/2016 nu definește în mod expres „abuzul de contestație”, aceasta oferă câteva instrumente indirecte:
– Respingerea contestațiilor vădit nefondate (art. 28 din Legea nr. 101/2016);
– Aplicarea sancțiunii obligării la plata cheltuielilor de judecată în sarcina contestatorului de rea-credință;
– Avertismentele și recomandările ANAP privind respectarea principiului proporționalității și a utilizării eficiente a fondurilor publice.
Totodată, instanțele de judecată și CNSC pot identifica, în temeiul principiilor generale ale dreptului civil, un abuz de drept, atunci când un operator economic utilizează în mod repetat și fără temei mecanismele de contestare, pentru a bloca derularea normală a unei proceduri.
În temeiul art. 1357 și urm. din Codul civil, autoritatea contractantă poate solicita despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de comportamentul abuziv al unui ofertant. Acest lucru presupune dovedirea faptei ilicite (contestație formulată cu rea-credință), a prejudiciului (întârzierea contractării, pierderea finanțării, costuri administrative) și a legăturii de cauzalitate.
Acțiunea în răspundere delictuală poate constitui un instrument eficient de protecție a autorităților contractante împotriva comportamentelor care generează blocaje și pierderi patrimoniale semnificative.
4. Necesitatea unor reglementări mai stricte
Experiența ultimilor ani arată că ar fi utilă introducerea unor modificări legislative care să prevină clar comportamentele abuzive, cum ar fi:
– limitarea dreptului de a formula contestații succesive asupra acelorași aspecte fără fapte sau probe noi;
– instituirea unei taxe judiciare majorate în cazul contestațiilor repetate;
– posibilitatea suspendării dreptului de a participa la alte proceduri pentru ofertanții dovediți ca fiind de rea-credință.
Astfel de măsuri ar contribui la protejarea integrității procesului de achiziție și la eliminarea comportamentului speculativ sau obstrucționist.
5. Concluzie
Dreptul nu protejează abuzul, chiar dacă acesta îmbracă o formă formal legală. Iar dacă vrem o reformă reală în sistemul achizițiilor publice, aceasta trebuie să înceapă cu responsabilitatea tuturor actorilor implicați: ofertanți, autorități contractante, CNSC, instanțe.
Protejarea ofertantului corect presupune nu doar acces real la justiție, ci și garantarea că procedura nu este deturnată de cei care o folosesc pentru a întârzia sau sabota atribuirea contractelor (situație des întâlnită în practica de către ofertanții care nu îndeplinesc criteriile de atribuire).
Drepturile procedurale – inclusiv dreptul de a contesta – trebuie exercitate cu bună-credință, atât de către operatorii economici, cât și de către autoritățile contractante, deoarece reprezintă o garanție a legalității și transparenței în achizițiile publice. Nu doar legea, ci și principiile generale ale dreptului impun o limitare naturală a exercitării oricărui drept atunci când depășește scopul său legitim și se transformă într-un abuz de drept.
Utilizarea repetată și abuzivă a acestui drept în scopul tergiversării procedurilor reprezintă o deturnare a sensului său legitim, contrar prevederilor art.12 Cod civil, potrivit căruia „Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.”. Prin urmare, nu orice contestație este legitimă doar prin simplul fapt că este formulată, la fel cum nu orice limitare a unui drept procedural constituie o încălcare a accesului la justiție.
Este esențial ca legislația să evolueze pentru a sancționa ferm astfel de practici, fără a limita accesul real la justiție al ofertanților de bună-credință.
Daca sunteti autoritatea contractanta sau operator economic si aveti nevoie de consultanță în achiziții publice sau de expertiza unui expert cooptat in domeniul juridic, financiar si tehnic in cadrul procedurilor de achizitii publice, ne puteti contacta pe adresa de email: office@consultanta-achizitii.com.
